Tag: Personal

Epopeea achitarii impozitului auto

No, a inceput an nou, asa ca decid sa imi achit impozitele.

Ma loghez frumos pe aplicatia oferita de primarie pentru plata taxelor si impozitelor, si observ ca la impozitul auto am de achitat o suma de aproape 300 lei (in conditiile in care masina are motorizare 1.6), si imi apar 2 masini in lista.
Dupa doua zile in care incerc sa obtin telefonic informatii de la directia de taxe, mi se spune ca am figureaza doua autoturisme pe rol, una de 1.6, si una de 2.0. Verificand seriile de sasiu (ca da, apar in lista pentru ambele masini), constat ca cel de-al doilea VIN number (asociat masinii de 2.0 l) este inexistent.

Merg frumos la directia de taxe si impozite, unde ma “cearta” ca nu am cerut modificarea datelor in termen de 30 zile de la inregistrarea acestora la taxe si impozite. Dupa ce cauta prin documente constata ca s-au introdus gresit, si le modifica, moment in care imi apare sa achit de doua ori impozitul pentru aceeasi masina (inmatriculata pe 18.05, si inregistrata a doua oara de ei pe 25.05).

Dupa o ora petrecuta la sediul directiei de taxe si impozite si-au recunoscut greseala, si dupa inca doua zile mi-am putut plati impozitul corect.

Voi ce patanii ati avut la inceput de an?

Viata cu pisica

Multa vreme am considerat ca nu voi creste animal in casa.
Am trecut fara probleme peste anii copilariei fiului meu, in care ar fi putut cere animal de companie drept cadou.
Doar ca viata vine cu multe surprize, si in luna iunie a anului trecut am adoptat o pisicuta orfana, ce abia invata sa isi deschida ochisorii. Dupa 7 luni cu Eliza nu imi mai inchipui casa atat de primitoare daca nu ar fi ea.
Ladies and gentlemen, meet Eliza.

Surprize pufoase :)

Dupa cum bine stiti sambata trecuta serviciile ING Bank nu au functionat deloc. Principala problema nu a fost faptul ca nu puteam utiliza banii de pe card, ci faptul ca, desi problema a aparut dimineata, cei de la ING nu au comunicat mai nimic, nici macar dupa ce se adunasera sute de comentarii pe pagina de facebook.

Si eu le-am scris un comentariu in care consideram ca cei de la ING au gresit, spunandu-le ca am fost nevoita sa renunt la achizitionarea rechizitelor pentru copilul meu. 

Acum, e logic ca pana la urma tot am cumparat cele necesare pentru scoala, desi as fi preferat sa “scap” in sambata respectiva, cand ma intorceam de la munca.

Pana la urma totul s-a rezolvat, serviciile bancii au devenit functionale, totul a fost ok.

Miercuri am primit un raspuns din partea ingwebcare, rugandu-ma sa le ofer informatii privind datele personale, pentru a incerca o remediere a situatiei.

Astazi, pe la 10:30 primesc un telefon de la un domn ce s-a recomandat Sorin. Conversatia s-a derulat in urmatorul mod:

Sorin: va gasesc acasa sa va aduc ghiozdanul?

Eu: (mirata, bulversata, nu intelegeam ce vrea) ce ghiozdan?

Sorin: ghiozdanul cu rechizite

Eu: ce ghiozdan? Nu am comandat nimic.

Sorin: doamna, eu trebuie sa va aduc ghiozanul. Va gasesc acasa?

Eu: nu sunt acasa, sunt la munca. Dar ce ghiozdan?

Sorin: eu trebuie sa va aduc un ghiozdan de la ING. Unde lucrati, ca vin sa il aduc.

I-am dat adresa de la munca, in jurul orei 15:00 m-a sunat ca a ajuns si l-am ghidat catre birou.

Mi-a dat ghiozdanul din fotografia de mai jos. 



Mi se pare un lucru foarte dragut din partea ING Bank. Desi calul de dar nu se cauta la dinti, cum spune un vechi proverb, nu ar strica putin research despre destinatar, avand in vedere ca discutiile s-au purtat pe facebook. Oricine imi acceseaza profilul vede ca am baiat, nu fata.

Mai jos va arat ce am gasit in ghiozdan (ce bine ca e unisex 🙂 ).


In concluzie multumesc ING, ai reusit sa ma surprinzi placut si sa imi inseninezi ziua.

Prima iubire a copilului

Astazi, dupa birou, am intrat sa vad cine si ce mai scrie pe facebook. La un moment dat am vazut un articol despre prima iubire a copiilor – http://baby.unica.ro/prima-iubire-a-copilului-2203966.html?utm_source=BabyOwn&utm_medium=FB&utm_campaign=FB-Post
Instant mi-am adus aminte de una din nenumaratele “traznai” ale fiului meu.
Intr-una din zile, in parc, a intalnit o fetita. S-au privit intens cateva secunde, apoi s-au luat de mana si s-au dus in cel mai mare tobogan din parc, ce avea si o casuta mica. Nemaivazandu-i cateva minute soacra mea s-a dus la tobogan, sa vada ce fac cei mici. Ei se pupau de zor, si a prezentat-o “Veronica, iubita mea”. La plecarea din parc Cristi a spus ca el nu pleaca fara Veronica, vrea ca ea sa mearga cu el acasa, sa o mai iubeasca. Sa va spun ca Veronica ii este si colega de gradinita? S-a mai domolit iubirea celor doi, acum Veronica este o prietena, Maria e iubita lui acum.

In sfarsit fara ochelari

De foarte multi ani, sa tot fie vreo 13-14, am fost nevoita sa port ochelari. De ceva vreme insa ma tot gandeam cum ar fi sa nu mai am nevoie de ei.
Asa ca mi-am luat inima in dinti, am mers la un cabinet oftalmologic si mi-am propus sa imi pun lentile de contact.
Astazi le-am purtat pentru prima data si ma simt exceptional. Nu ma deranjeaza deloc, in schimb mi se pare putin ciudat sa vad foarte bine fara a mai purta ochelari. Acum mai trebuie doar sa scap de ticul creat in timp, cel al aranjarii ochelarilor pe nas, dar sunt sigura ca in scurt timp va disparea.
Voi v-ati pune lentile de contact? Aveti ceva sfaturi si pentru o novice? Le astept cu mare placere!