Ieri am pierdut pe cineva drag, o persoana care mi-a fost tot timpul alaturi, care m-a invatat sa imi recunosc greselile….
Ea este prima persoana din amintirile mele, ea m-a crescut, ea m-a invatat sa scriu si sa citesc , desi aveam doar 5-6 ani, ea a fost cea care a avut grija sa intru la scoala avand cei sapte ani de acasa.
Voi, cei care ati crescut alaturi de bunici in perioada pre si post decembrista, poate imi impartasiti gandurile, caci si voi ati fost crescuti de cate o bunica buna , frumoasa si iubareata.
Ieri mi-am pierdut jumatate de suflet, bunica mea cea draga nu mai este printre noi. Dupa trei saptamani de chin ( in care nu a fost constienta decat cel mult 24 ore ) a decedat.
Bunico, sper sa fii fericita acum, ca nu mai suferi, sper sa fii multumita de viata pe care ai dus-o si de felul in care ti-ai educat copiii si nepotii. Bunico, vreau sa nu uiti niciodata cat de mult te iubim si cred ca stii ca ne vei lipsi foarte mult.
Te iubesc bunico.