Category: Personal

Patru ani

Astazi se implinesc patru ani de cand mi-am gasit fericirea, patru ani de cand iubesc.
Fericirea este un lucru sublim. Iar cand il ai alaturi de tine pe cel ce il iubesti nu mai ai nevoie de nimic altceva.
In patru ani s-au intamplat multe : ne-am mai certat, ne-am impacat… dar am ramas unul langa celalalt.
De curand in viata noastra a aparut si un copil, rodul iubirii noastre .
Prin acest articol vreau sa ii transmit viitorului meu sot ca il iubesc foarte mult si nu imi pot inchipui restul vietii fara dragostea lui.
Deasemenea ii dedic urmatoarea melodie :

Pana de … inspiratie

Se pare ca zilele acestea am cam ramas fara inspiratie….
Prin jur vad doar bataile intre adolescenti , masinile parcate care pe unde apuca ( nu conteaza ca nu se poate trece de ele decat mergand pe strada ) sau copii ( 12-13 ani ) ce se strang in parcuri nu pentru a se juca ci pentru a bea alcool si pentru a injura.
Unde sunt vremurile de alta data cand , copii fiind, de-abia asteptam sa iesim la joaca ? Si cate jocuri erau pe atunci…. Tara,tara vrem ostasi ; Leapsa ; De-a vati-ascunselea ; Flori,fete sau baieti ; Imparate luminate… si bineinteles Fotbalul .
Nu conta ca eram 4 fete si 12 baieti , cu totii ne jucam fotbal in curtea scolii sau in fata blocului.
Cand aveam eu 12 ani nu stiam sa injur , sau daca mai auzisem cate ceva nu le impartaseam si celorlati.
Intr-unul din posturile urmatoare va voi arata cum se parcheaza/ stationeaza in zona in care locuiesc.

Cum mi-am cunoscut viitorul sot

Desi am studiat 4 ani la acelasi liceu , eu si Aurel ne-am cunoscut de-abia la inceputul clasei a 12-a.
Doua din colegele sale imi erau prietene , iar cu una din ele , Aurel si inca vreo 4 colegi de-ai lor aveam drum comun spre casa. Aveam sa descopar ca eu si Aurel eram si vecini ( ne despartea doar o statie de autobuz ).
Treptat am inceput sa iesim in gasca in diverse baruri sau mergeam la biliard.
In luna noiembrie am fost invitata de Aurel la majoratul unuia din colegii sai . In acea perioada aveam un iubit , dar nu era o relatie serioasa ( in 9 luni ne vazuseram de 5 ori ) . Totusi la acea petrecere a fost invitat si respectivul. Toata noaptea el a baut , in timp ce eu si Aurel am petrecut timpul impreuna dansand sai discutand. Petrecerea a fost intr-o noapte de vineri.
Urmatoarea zi de luni toti prietenii comuni ne intrebau daca avem o relatie, dar cu toti primeau acelasi raspuns: NU .
Cursurile aveau loc dimineata , si in acea dupa-amiaza am terminat orele in acelasi timp. In drum spre casa am mai stat de vorba si am hotarat in acea seara sa ma viziteze. De-abia atunci am discutat si ne-am marturisit sentimentele unul celuilat si am hotarat sa “incercam”.
Acum privesc in urma si inca nu pot crede ca au trecut 4 ani de la inceputul relatiei noastre , dar sunt fericita ca Dumnezeu ne-a daruit un fiu minunat.

Voi cum v-ati cunoscut ( viitorul/viitoarea )sot/sotie ?

Cine sunt eu ?

Ma numesc Paraschiv Silvia Nicoleta.
Am 21 ani , angajata in industria IT si studenta la Universitate .
Pot fi contactata pe messenger : nicole_mitzu

Ceva mai tarziu voi prezenta ceva mai multe detalii despre mine.