Prima iubire a copilului

Astazi, dupa birou, am intrat sa vad cine si ce mai scrie pe facebook. La un moment dat am vazut un articol despre prima iubire a copiilor – http://baby.unica.ro/prima-iubire-a-copilului-2203966.html?utm_source=BabyOwn&utm_medium=FB&utm_campaign=FB-Post
Instant mi-am adus aminte de una din nenumaratele “traznai” ale fiului meu.
Intr-una din zile, in parc, a intalnit o fetita. S-au privit intens cateva secunde, apoi s-au luat de mana si s-au dus in cel mai mare tobogan din parc, ce avea si o casuta mica. Nemaivazandu-i cateva minute soacra mea s-a dus la tobogan, sa vada ce fac cei mici. Ei se pupau de zor, si a prezentat-o “Veronica, iubita mea”. La plecarea din parc Cristi a spus ca el nu pleaca fara Veronica, vrea ca ea sa mearga cu el acasa, sa o mai iubeasca. Sa va spun ca Veronica ii este si colega de gradinita? S-a mai domolit iubirea celor doi, acum Veronica este o prietena, Maria e iubita lui acum.

Cadouri de Paste

Nici nu a inceput bine luna aprilie, ca deja trebuie sa incep sa impart cadouri si sa ma gandesc ce voi oferi celor dragi de Paste.
Astazi ma uitam pe siteul magazinului de bijuterii Online Bijoux si am vazut un produs pe care fiul meu cu siguranta l-ar purta cu placere, mai ales ca ii plac bratarile.
Este foarte activ, de ceva vreme a inceput sa se uite prin bijuteriile mele si imi incearca bratarile. Numai ca el fiind mic bratarile ii cad, si se supara foarte tare. Tocmai de aceea ii voi cumpara o bratara cu Ochiul Norocului, se va potrivi de minune cu ochii sai. Si mai mult ca sigur voi alege si alte produse din magazinul online, deoarece aici se gasesc foarte multe produse, potrivite oricarei ocazii.
Bijuteriile sunt cadouri de Paste perfecte, indiferent ca este vorba de un colier, o bratara, o pereche de cercei, sau chiar un set, mai ales daca persoana careia ii veti oferi unul din multele produse este o doamna/domnisoara.
OnlineBijoux este un magazin online de bijuterii cu produse la indemana oricui si de o diversitate foarte mare, produsele au preturi accesibile.
Tocmai din acest motiv va recomand sa va aruncati o privire si pe aici – nu se stie de unde sare Iepurasul de paste 😀

4367O435

Copilul nu e un bibelou

Fiind vremea din ce in ce mai placuta am ales sa stau cu cel mic afara pe cat posibil.
Zilnic vad anumite comportamente ale parintilor care pur si simplu ma frapeaza. Inteleg ca poate esti obosita sau nu ai chef, dar esti mama. Copilul are nevoie sa alerge, sa se joace, sa interactioneze cu alti copii. Sa va dau un exemplu:
In parc apar un baietel de 2 ani cu mama lui. Ea se aseaza pe banca, cel mic incepe sa alerge cu alti copii. Deodata se aude : ” Matei, nu mai alerga. Stai langa mine.” Cel mic vine langa ea si, de plictiseala, incepe sa se joace in nisip. ” Scoate mainile din nisip, nu ai voie sa te joci cu nisip, te imbolnavesti si iti fac injectii.”
La un moment dat baiatul observa cativa copii care se dau pe tobogan. Se duce si el, se da de vreo 3-4 ori si la un moment dat nu se opreste la timp si da cu fundul de pamant. Se ridica usot si isi vede mai departe de joaca. ” Tu nu vezi ca nu esti in stare sa te joci fara sa te lovesti? Treci in casa, imi incepe filmul si nu vreau sa il pierd din cauza ta.” Si il ia pe sus, cu lacrimile siroind pe obrajii copilului, si intra in casa.

Copilul vrea sa se joace. Daca tu il scoti in parc doar sa stea pe banca cu tine, in timp ce tu vorbesti la telefon sau cu vreo vecina, asta nu inseamna ca a iesit copilul la joaca. Daca s-a lovit dar nu zice nimic inseamna ca nu a patit nimic. Nu il lasi sa se joace la nisip, dar la vara va duceti in concediu la mare. Acolo ce vei face? Il vei tine pe sezlong sa nu se imbolnaveasca?
Asta e distractia copilului: sa se dea pe tobogan, sa alerge, sa construiasca castele de nisip. Poate sunt eu prea maleabila, sau mai putin protectoare in privinta jocurilor, dar nici ca in exemplul de mai sus nu trebuie sa se comporte un parinte. Daca nu se loveste nu va invata ce e durerea, cum poate evita data viitoare sa se mai raneasca.
Asta e parerea mea. Orice parere aveti, sunteti liberi sa comentati la acest articol.

Recompensarea copiilor

In perioada liceului am dat meditatii copiilor din vecini care nu se descurcau bine cu matematica.  Majoritatea aveau 10-12 ani, dar nici macar unul nu era interesat cu adevarat la scoala. Tin minte ca aveam o “eleva” care nu facea altceva decat sa se gandeasca ce haine la moda sa isi mai cumpere . Bineinteles, cu bani de la parinti. Intr-una din zile am intrebat-o ce suma ii dau parintii saptamanal, crezand ca si-a pus deoparte ceva bani si vrea sa isi cumpere ceva frumos. Raspunsul m-a dat pe spate – “pai mama si tata imi dau in fiecare zi cati bani vreau eu” . Stiind ca parintii fetei nu castigau foarte mult, si nici ea nu avea note bune la scoala ( ba chiar era in pragul corigentei, ca de-aia o trimiteau la meditatii, sa ii mai intre ceva in cap ) am crezut ca este recompensata pentru ceea ce facea in casa. Nu era cazul, pur si simplu daca parintii nu ii faceau poftele facea un scandal enorm de o stiau si blocurile invecinate.

Eu, de exemplu, cand aveam 12-14 ani eram recompensata cand ajutam la curatenie, dupa aceea am incercat sa imi castig singura banii. Ma uit acum la acea fosta “eleva” – e o adevarata pitipoanca, in fiecare noapte e in club , a terminat cu chiu cu vai un liceu dar nu are de gand nici sa se duca la facultate, nici sa se angajeze. De ce sa nu fie tinuta in puf de parinti ?

Fiindca nu imi doresc ca fiul meu sa considere ca poate primi orice fara a da ceva in schimb am inceput inca de acum , desi are de-abia  2 ani si jumatate, un mic sistem de recompensare. Avand in vedere ca ii place sa ma ajute cand sterg praful, sau cand curat cartofi m-am gandit sa ii dau cate 2 lei de fiecare data cand ma ajuta. Stiti ce face fiul meu cu acei bani ? Se duce si ii pune in buzunarul de la geaca, apoi cand mergem la magazin pentru a cumpara paine se duce la raftul cu pufuleti, isi ia o punga , se duca la casa si scoate cei doi lei din buzunar pentru a-si plati punguta. Si cand ma uit la el e asa mandru ca plateste el pufuletii incat ma gandesc ca pe viitor va tine minte aceste lucruri si va realiza ca banii nu pica din cer, ca acei banii ii primesti ca rasplata pentru munca depusa.

Acum spuneti voi, nu am motive sa fiu mandra de baiatul meu ?